Anais

n-am crezut niciodata ca o carte poate fi atat de greu de citit.  sau ca o carte te poate obosi atat.

o urasc pe anais, pentru ca o inteleg.

pentru ca stie ca nu poate gasi perfectiunea intr-un singur om. pentru ca poate ramane ea insasi, fara remuscari, fara procese de constiinta, fara vina de a fi ea. pentru ca dumnezeul ei este iubirea, in  toate formele ei.

pentru ca nu-i este rusine de femeia din ea, de scriitoarea din ea, de barbatul din ea, de tarfa din ea.

Dragostea mea e un Logan roşu

Faptul că eu stau acum şi beau un ness nu poate însemna nimic pentru nimeni.

La fel cum nici faptul că în fiecare dimineaţă caut între cutele pernei mirosul unui bărbat lângă care nu mă trezesc niciodată.

Nu poate însemna nimic pentru nimeni faptul că am acum o fetiţă.
O hrănesc, o protejez, o adorm în fiecare seară. Ar trebui să o ţin în braţe mai des. Zilnic liniştea ei îmi devine un fel de fericire.

Nu poate însemna nimic pentru nimeni faptul că mi-e frică uneori că o să uit cum se pronunţă “mama” sau “tata”. Sau “nu mai pot”.

Faptul că din toată dragostea mea nu a mai rămas decât tresărirea pe care o am la vederea unui Logan roşu pe stradă, nu înseamnă nimic pentru nimeni.

Faptul că nessul acesta foarte curând o să mă omoare, nu poate însemna nimic pentru nimeni.

Uneori cad în genunchi. Imi întind palmele goale spre un cer de după care nu mă aude niciodată nimeni. Cine să mă audă dacă dumnezeu sunt eu, iar eu nu pot fi decât dumnezeul altora.

lipsa de

Astazi
se aduna in mine tot orasul

blocurile de apartamente
in care nu mi-am permis
niciodata sa stau
bordurile bulevardelor pe care
n-am reust sa conduc
un Dodge Viper
restaurantele de lux in care
nu m-a dus nimeni
se aduna azi in mine
toate concediile pe care
nu le-am avut
toate tarmurile de oceane
toti oamenii pe care
i-am cunoscut candva si-ar fi trebuit
sa-i iubesc mai mult

se aduna in mine tot orasul asta
si ma judeca

Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas…

hai sa vorbim

de data asta despre degete. da, da. despre degete.

despre cum iti pot ramane imprimate in piele degetele cuiva atat de adanc incat sa doara.

spune-mi, daca o mie de degete ti-ar scrie cate-un “te iubesc” pe spate, le-ai recunoaste pe-ale mele?

sunt euforica de vreo saptamana. revin.

***

( hope )

noaptea trenurile trec încărcate de spaime.
ce folos că toţi dorm când nimeni nu te visează,
iar în palma ta stângă creşte de ceva vreme
un capăt de linie

Trapt - Enigma (Final Fantasy video)

Consummation Of Grief by Charles Bukowski

I even hear the mountains
the way they laugh
up and down their blue sides
and down in the water
the fish cry
and the water
is their tears.
I listen to the water
on nights I drink away
and the sadness becomes so great
I hear it in my clock
it becomes knobs upon my dresser
it becomes paper on the floor
it becomes a shoehorn
a laundry ticket
it becomes
cigarette smoke
climbing a chapel of dark vines. . .
it matters little
very little love is not so bad
or very little life
what counts
is waiting on walls
I was born for this
I was born to hustle roses down the avenues of the dead.